Gânduri pentru Cartea rostului

From Carierista - cartea interzisa

“Iubeşti formele şi-ţi identifici dorinţele cu ele. Dacă eşti pofticios şi prăjitura arată bine, o savurezi. Nu mai contează ce conţine, eşti în formă, fierbi, ţi-e poftă şi trebuie să-ţi astâmperi foametea. Şi nu e vorba de instincte ci de dorinţe.

Am invitat un magician, Phyl, la o întâlnire într-un grup restrâns. Echipat în bucătar, ne-a oferit pe o tavă prăjituri pregătite de el, anunţându-ne că serveşte un cremşnit special.

Daveigh Chase 

Între două foi de hârtie pusese mămăliga şi deasupra presărase sare. Hârtia se înmuiase bine de tot. Nici vorbă de foitaj şi cremă de vanilie. Cu o paletă, Phyl lua de pe platou şi punea fiecăruia în farfurioară câte o bucată. Toată mâncarea pregătită şi servită până atunci fusese de calitate. Lumea a fost încântată şi a fost gratulat cu tot felul de mulţumiri şi expresii preţioase.

După experiment m-a privit ridicându-şi sprâncenele, strângând din buze şi mişcându-şi aprobator capul  „ce altă probă mai vrei? Şi sexul e tot aşa. Chiar şi viaţa, vino şi vei vedea asta. Important e să doreşti. Dorinţa ne identifică, numai oamenii au înzestrarea asta.”

Am fost cu Phyl în Nordul Europei şi m-a introdus într-un  club select şi ultra discret.  Din motive lesne de înţeles,  în cuprinsul cărţii voi face referire la clubul Phyl şi nu voi utiliza altă denumire. Are dreptate Phyl, magicianul, dorinţele ne identifică şi ca oameni şi ca indivizi,  dar fondul pe care se nasc ele este dat de dreptul intim al trupului şi al sufletului, drepturi ce ţin de codul nostru propriu.

 Multe se explică aşa!

Aţi auzit de “cireaşa de pe tort”?

Cireaşa de pe tort este sclipirea sau valoarea primă a unui eveniment sau obiect iar viaţa e o succesiune de evenimente. Fără “cireaşa de pe tort” viaţa ar fi ternă, cenuşie. Dacă nu o găsim, o inventăm iar pentru diversitatea şi explozia spectacolului vieţii, am înlocuit cireaşa cu vişina dar nu o vişină simplă ci am glazurat-o!

 Vişina glazurată pe tort! E tentantă, imposibil de ignorat sau de ocolit, dulce la atingere şi acrişoară la gust. Ştim asta şi-o căutăm cu toţii pentru că e spectacolul nostru. Aşa sunt şi jocurile de societate, mereu se caută vişina şi mereu cineva îi savurează culoarea distrugându-i rostul.

Captain Melanie Fletcher of in Iraqi city of Basra

Alergând prin viaţă, am găsit prăjituri bune cu adevărat, glazurate, însiropate, cu un colorit viu, plăcut, cu gust bun, însă, după ce le serveai, ţi se făcea o sete cumplită.

 Pusese cineva oare sare pe ele sau erau seci?

Ce se-ntâmplă de fapt?

Privind mai atent, aveam să descopăr că o lume nebună, nebună în alergarea ei, a distrus şi alterat gusturile. Nu numai gusturile dar şi realităţile.

La un momentdat am văzut femei în război, cu arme şi îmbrăcate în uniformă, piloţi pe avioanele de vânătoare.

Femeile dau viaţă, ăsta-i rostul lor, să nască şi nu să ucidă.

 Dar aici era altceva. Şi ele râdeau, făceau gesturi masculine iar la un interviu auzisem aceeaşi placă „o să fac un copil şi-o să-mi văd de ale mele în continuare”.

Cineva se joacă de-a Dumnezeu şi-şi bate joc de valorile noastre umane. A schimbat rosturile! A cui voinţă e asta?

Sau poate că nu mai înţeleg eu ceea ce se-ntâmplă şi de ce s-a schimbat lumea!

*****