Author Mircea Batranu
Căutaţi în textul integral al cărţilor mele
MIRCEA BATRANU

Carierista - cartea interzisă

Cartea rostului
Publicata in 2011
From Carierista cartea interzisa
A patra carte: Carierista-Cartea interzisă sau Cartea rostului - publicată în decembrie 2011.
O carte sub semnul florii şi al „seminţei vieţii – seed of life” despre răzvrătirea codului feminin în infernul lumii de azi, sub mottoul:

"

A lăsat armele şi uniforma, s-a rujat şi a plecat… codul ei de femeie se răzvrătise.

"

Nerecomandată celor sub 18 ani, datorită limbajului, uneori obscen! Carierista este definită ca fiind femeia capabilă de orice pentru a parveni! Nu la acest aspect mă refer în carte, nu la oportunism, pupincurism şi lichelism, nu la parvenitismul prin orice mijloace. Dar când ajungi să te căsătoreşti cu jobul eşti pierdut! E valabil şi pentru bărbaţi.

Aceasta este cartea doctorului Eduard Romano!

O spune singur: "Eu sunt Edward Romano, un tip la patruzeci de ani. Am o specializare în psihiatrie şi pregătire în ştiinţele comunicării. Nu, nu am cabinet, nu profesez dintr-un motiv cât se poate de simplu. Sunt consultant în sociologie şi ştiinţe aplicate iar acum lucrez “pentru viitor”. Adică fac trei lucruri, prognoză, sancţiune pe prognoza altora şi participarea în unele grupuri de reflexie. Uneori, aceste activităţi sunt necesare unor proiecte de anvergură, ale diverselor state sau comunităţi."

carierista cartea interzisa Carierista, cartea interzisa ISBN 978-973-0-11870-4carierista cartea interzisa Carierista, cartea interzisa Google Bookscarierista cartea interzisa Carierista, cartea interzisa Corect Books
----------------
NOTA - PRELUARE : PRELUAŢI MAXIM 5 RÂNDURI, MENŢIONAŢI AUTORUL ŞI PUNEŢI LINK PE CONTINUARE! Vă rog să respectaţi drepturile de autor!
Vezi filele postate: Postari in Carierista

proiect literar, pacatele vointei, cartea rostului, codul feminin, feminism, carierism, dreptul copilului, explozia sexuala

Cartea rostului! O carte despre răzvrătirea codului feminin şi infernul lumii de azi!

luni, 12 decembrie 2011

Carierista, cartea interzisa, tipărită

coperta I
Carierista, cartea intzerzisă
ISBN 978-973-0-11870-4
Am publicat în ediţie de autor, serie limitată, cartea a IV-a a proiectului literar Păcatele voinţei.
Proiectul literar Păcatele voinţei este format din şase cărţi cu acţiune separată, dar aflate toate sub semnul voinţei, în diversele ei forme:
Iubirea - Calea - Speranţa - Rostul - Căutarea - Datoria
Carierista, cartea interzisă este Cartea rostului, a patra carte a proiectului şi a treia publicată.
*
“Am vrut iniţial să scriu o carte despre rostul femeii, familia nucleară, robotizarea umană şi razvrătirea codului uman, despre o femeie care, alegând cariera cu orice preţ, s-a înrobit şi s-a distrus iar finalul şi l-a stabilit sub propria-i voinţă, la aniversarea a treizeci şi şapte de ani!
Creionându-i paşii prin viaţă, de la copilărie la profesie şi carieră, de la visuri la destinul tragic, m-am înfiorat de ceea ce am descoperit. Eroina nu era un caz izolat ci fructul otrăvit al unei societăţi nebune în alergarea ei, o societate care a încercat să răstoarne valorile umane şi să supună totul banului. Bani, bani, bani, performanţă economică, profit, bani.
Nu acesta era mersul nostru normal prin lume, nu acesta era rostul nostru.
Ca întotdeauna însă, am pornit de la un tablou şi am ajuns la altul, pentru că l-am cunoscut pe dr. Edward Romano într-un grup de reflexie iar el m-a îndemnat:
-Scrie o carte despre sex sau cu scene erotice şi inserează mesajul în ea, orice, de la matematici la religie. Vei avea succes!
Aşa am ales să scriu povestea doctorului Edward Romano.”
Mircea Bătrânu

duminică, 5 iunie 2011

Gustul miraculos al mignonei

Flori pentru mignona
Ce-ţi poate spune o femeie la un metru cincizeci şi cinci şi patruzeci şi două de kilograme? Da, nu exagerez cu nimic, exact 1,55m şi 42kg. Ai putea spune cu uşurinţă “e un copil” dar are douăzeci şi şase de ani.
..........................
Ca întotdeauna, Roxana pleca înaintea mea din apartament. Eu mă opream în uşă iar uneori o conduceam până la lift dar nu coboram împreună. Am întins timpul sub duş, încercând să-mi rearanjez gândurile care-mi erau ca întotdeauna împrăştiate după întâlnirile cu ea. Apoi am ieşit din apartament.
Creaţa deschisese uşa liftului şi văzându-mă, m-a aşteptat.
-Sărutmâna, merci de rezervare, am salutat-o în timp ce intram în lift.
-Cu plăcere! Mi-a răspuns Creaţa, zâmbindu-mi.
Părul ei era bogat şi creţ. O analiză fugară îmi arăta o tânără femeie, mai degrabă o adolescentă în jurul a douăzeci de ani (aveam să aflu mai târziu că are douăzeci şi şase), brunetă cu părul creţ, ochi negri mari, un nas micuţ, buze cărnoase şi o gură foarte, foarte mare, incredibil de mare. Tricoul îi ascundea sânii mici şi conici, eliberaţi din strânsoarea vreunui sutien iar blugii încercau să-i rotunjească şi să-i pună în evidenţă formele mai mult închipuite decât existente. Ochiul minţii de bărbat din mine, a scos-o instinctiv din rândul posibilelor ţinte deşi parfumul ei, un Chat Noir, funcţiona ca o capcană. Instinctiv, compari posibilele ţinte între ele dar între îmbrăţişarea Roxanei şi ghemotocul creţ, nu aveai dubii.
Afară şi-a văzut fiecare de drumul lui. Uitasem de ea dar a trebuit să mă-ntorc să iau unul din mobilele Roxanei, uitat pe balcon.
Ne-am întâlnit din nou în lift.
Simţind că o analizez, mi-a spus brusc:
- Aţi vrut să-mi spuneţi ceva?
Eu, negăsind un răspuns mai bun, am trântit o imbecilitate încât şi acum mă mir cum am putut face asta.
- Mă gândeam că n-a prea plouat la naştere.
Mi-a răspuns printr-un zâmbet plictisit, ca o dovadă a dezamăgirii pe care i-am produs-o:
- Eu am întâlnit odată un munte de om de doi metri care nu ştia să scrie!
Apoi am râs împreună şi s-a detensionat atmosfera.
......................................... după un timp .....................
(am invitat-o să luăm masa împreună într-un restaurant, devenisem amici şi aflasem că micuţa mea prietenă absolvise Conservatorul. Am convenit să-i păstrez numele de Creaţa)
- În afară de faptul că sunt mignonă Edi, ce te mai surprinde la mine? Sunt totuşi femeie, tu nu vezi asta?
- Ei, se vede, Creaţo, se vede, ţâţe, fund! Mă uit însă cu teamă la gura ta şi-mi tot vine să te-ntreb “Bunicuţo, bunicuţo, de ce-ai gura aşa de mare?”
- Da Edi? Aşa întrebi tu? Stai să găsesc şi eu un răspuns pe măsură... aşa ... “Dacă-ţi fut un pumn în nas o să crezi că te-a lovit marfarul!”
Eram cu paharul de aperitiv la gură şi am pufnit într-un râs nestăpânit. Râd şi acum când scriu. A fost şocant şi spectaculos. A început şi ea să râdă spunându-mi:
- Tu spuneai că în sticluţele mici sunt esenţele tari. Vezi? Rişti să-ţi sparg nasul!
- Da, mă dau bătut. Dar tot nu mi-ai spus Creaţo, de ce-ai gura aşa de mare?
Ea s-a ridicat de la masă, s-a dus la pianina din colţ, a jucat degetele de câteva ori pe clape şi a încept să cânte “Elle tu l`aimes” al Helenei Segara.


„Elle tu l'aimes si fort si fort
Au point, je sais que tu serais perdu sans elle
Elle tu l'aimes autant je crois que j'ai besoin de toi”
Dacă vă spun că am fost şocat, e puţin spus. Restaurantul era un salon de protocol la etajul cinci, decorat cu multă vegetaţie tropicală şi îl rezervasem pentru seara aceasta. Tiptil, tiptil, în spaţiul nostru privat au intrat turişti din hotel, personalul hotelului şi chiar personalul de pază. Au intrat şi s-au lipit de perete iar eu i-am văzut abia când Creaţa le-a transmis un zâmbet. Ochii lor erau stăpâniţi de emoţii ca şi ai mei. A fost primul spectacol, din viaţa mea, la care efectiv paralizasem.
Mă stăpânea, mă subjuga!
Apoi, a interpretat Je t'aime, melodia Larei Fabian iar auditoriul, respectând momentul, a dispărut la fel de tiptil cum apăruse.

S-a întâmplat ceva extraordinar atunci, mi-au dat lacrimile, simţeam nevoia să-i cer să mă ierte şi să-i spun că este categoric cea mai minunată femeie din lume! I-aş fi sărutat mâinile, buzele şi vorbele.
Creaţa s-a ridicat de la pianină şi a continuat solo voce, un tril fantastic şi-un omagiu adus iubirii în octave neştiute. Paşii au adus-o spre mine, ea şi-a lipit fruntea de fruntea mea, apoi mi-a cuprins capul în palmele ei şi mi-a luat lacrimile cu buzele, şoptindu-mi.
- Hei, Edi, de-asta am gura aşa mare, vezi?
- Iartă-mă Creaţo, n-aş fi crezut că ai puterea asta!
- E femininul din mine Edi, acum îl vezi! Înţelegi că puteam să-ţi sparg nasul? Iar gândurile mele pe melodiile Larei Fabian şi ale Helenei Segara, sunt mulţumirea pentru seara oferită de tine. E ziua mea Edi şi chiar dacă tu eşti o notă disonantă pe arpegiul meu, mă simt minunat.
- N-aş fi crezut aşa ceva, nu m-aş fi gândit la asta Creaţo.
- Eşti bărbat, de ce să mai gândeşti dacă nu doreşti?
Nu înţelelesem pe moment dar chiar era ziua ei. Cea mai feminină, cea mai frumoasă, cea mai spectaculoasă, cea mai interesantă femeie. Da, chiar aşa, nimic nu se compară cu gustul mignonei. În sticluţele mici sunt esenţele tari cu miracolul lor.

marți, 1 februarie 2011

Gânduri pentru Cartea rostului


cireasa de pe tort
From Carierista - cartea interzisa
“Iubeşti formele şi-ţi identifici dorinţele cu ele. Dacă eşti pofticios şi prăjitura arată bine, o savurezi. Nu mai contează ce conţine, eşti în formă, fierbi, ţi-e poftă şi trebuie să-ţi astâmperi foametea. Şi nu e vorba de instincte ci de dorinţe.
Am invitat un magician, Phyl, la o întâlnire într-un grup restrâns. Echipat în bucătar, ne-a oferit pe o tavă prăjituri pregătite de el, anunţându-ne că serveşte un cremşnit special.
daveigh chase
Daveigh Chase 
Între două foi de hârtie pusese mămăliga şi deasupra presărase sare. Hârtia se înmuiase bine de tot. Nici vorbă de foitaj şi cremă de vanilie. Cu o paletă, Phyl lua de pe platou şi punea fiecăruia în farfurioară câte o bucată. Toată mâncarea pregătită şi servită până atunci fusese de calitate. Lumea a fost încântată şi a fost gratulat cu tot felul de mulţumiri şi expresii preţioase.
După experiment m-a privit ridicându-şi sprâncenele, strângând din buze şi mişcându-şi aprobator capul  „ce altă probă mai vrei? Şi sexul e tot aşa. Chiar şi viaţa, vino şi vei vedea asta. Important e să doreşti. Dorinţa ne identifică, numai oamenii au înzestrarea asta.”
Am fost cu Phyl în Nordul Europei şi m-a introdus într-un  club select şi ultra discret.  Din motive lesne de înţeles,  în cuprinsul cărţii voi face referire la clubul Phyl şi nu voi utiliza altă denumire. Are dreptate Phyl, magicianul, dorinţele ne identifică şi ca oameni şi ca indivizi,  dar fondul pe care se nasc ele este dat de dreptul intim al trupului şi al sufletului, drepturi ce ţin de codul nostru propriu.
 Multe se explică aşa!
Aţi auzit de “cireaşa de pe tort”?
Cireaşa de pe tort este sclipirea sau valoarea primă a unui eveniment sau obiect iar viaţa e o succesiune de evenimente. Fără “cireaşa de pe tort” viaţa ar fi ternă, cenuşie. Dacă nu o găsim, o inventăm iar pentru diversitatea şi explozia spectacolului vieţii, am înlocuit cireaşa cu vişina dar nu o vişină simplă ci am glazurat-o!
 Vişina glazurată pe tort! E tentantă, imposibil de ignorat sau de ocolit, dulce la atingere şi acrişoară la gust. Ştim asta şi-o căutăm cu toţii pentru că e spectacolul nostru. Aşa sunt şi jocurile de societate, mereu se caută vişina şi mereu cineva îi savurează culoarea distrugându-i rostul.
Captain Melanie Fletcher of in Iraqi city of Basra
Alergând prin viaţă, am găsit prăjituri bune cu adevărat, glazurate, însiropate, cu un colorit viu, plăcut, cu gust bun, însă, după ce le serveai, ţi se făcea o sete cumplită.
 Pusese cineva oare sare pe ele sau erau seci?
Ce se-ntâmplă de fapt?
Privind mai atent, aveam să descopăr că o lume nebună, nebună în alergarea ei, a distrus şi alterat gusturile. Nu numai gusturile dar şi realităţile.
La un momentdat am văzut femei în război, cu arme şi îmbrăcate în uniformă, piloţi pe avioanele de vânătoare.
Femeile dau viaţă, ăsta-i rostul lor, să nască şi nu să ucidă.
 Dar aici era altceva. Şi ele râdeau, făceau gesturi masculine iar la un interviu auzisem aceeaşi placă „o să fac un copil şi-o să-mi văd de ale mele în continuare”.
Cineva se joacă de-a Dumnezeu şi-şi bate joc de valorile noastre umane. A schimbat rosturile! A cui voinţă e asta?
Sau poate că nu mai înţeleg eu ceea ce se-ntâmplă şi de ce s-a schimbat lumea!
russian military soldiers

*****

GoogleBooks Cartea rostului

Literatura | Mircea Batranu

Faceți căutări pe acest blog